Da, stiu ca unii din voi intra sa vada aproape zilnic ce am scris...nu stiu ec vad ei in mine...dar imi pare rau nu va pot scrie zilnic.Incep sa observ ca acum sufar si de lipsa de comunicare...Parca asi vrea sa vorbesc cu cineva special, cu care chear sa vorbesc nu sa aberez. Incep sa nu mai simnt oamenii, incep sa mi-se faca sila de ce aflu, felu cum mi-se voerbeste si vorbele scoase cu atata nesimntire de mine. Si cel mai rau, incep sa-mi plang de mila....voi n-ar trebui sa stiti lucrurile astea.De ce le scriu atunci? In speranta ca poate va aparea ceea ce astept...stau seara in tacere in pat si ma gandesc oare cum ar fi sa intalnesc persoana dorita, cum ar fi sa o privesc si ce ii voi spune prima data.Cred ca voi sta tacuta in fata acelei persoane, nu voi putea scoate nici o vorba...
Ma uit in ochii unora si intorc si ei privirea spre mine si e atat de goala dar totusi e atat de plina.As avea atata de oferit, dar nu o fac, si numa din ochi le simnti lipsurile. Oare asa se vede si la mine? sincer nu cred...am invatat sa ascund bine durerea si suferinta, si acum ma dau in gat cu un post de blog pe care probabil il vor citi oaameni cu care nu am nici o treaba eu, dar pentru ei e ceva ceea ce scriu.Sau nu? cine stie ce ciudata ma mai credeti si voi...
Am auzit de curand: "cum poti fi asa de spirituala?".Nu are nici o legatura cum sunt eu cu spiritualul.Am ideile si conceptiile mele si pur si simplu nu ma atrag discutiile despre haine, barfe si stiu eu ce alte penibilitati. Nu inseamna ca pentru mine subiectul asta nu exista, ci din potriva si eu merg cu parintii sau surioara mea la cumparaturi, dar are o limita scumpii mei.
Sincer nu mai inteleg nimic, si stiu ca aberez dar trebue :) imi doresc sa termin liceul si sa intru la facultate, poate acolo vor fi alti oameni. Stii??...treceau ieri pe langa mine 2 profi pe care ii respect foarte mult. Singurii de altfel. Unul din ei imi e si mie profesor, celalalt nu. Si trecea pe langa mine...si efectiv ii fixasem cu privirea nu stiu daca ma vazuse pentru ca trecuse pe langa mine si zambii....dar cel de al doilea, care tocmai trecuse pe langa mine sa oprit, sa intors el spre mine si ma salutat zambind.E mare lucru ca persoana pe care o respecti sa se opreasca si sa te salute. Oare el o fi vazut? nu stiu!!!...ce e drept e ca daca ei ar vedea, intradevar nu m-ar deranja deloc. Ar trebui sa le dau un link cu blogu. Poate imi adreseaza si mie un cuvant :)
Te-ai plictisit sa citesti? pacat....asta e chear o pagina de jurnal
Crezi ca ai putea sa imi demonstrezi ca ai inteles ceva...? :)
